Tot timpul dinapoi
Tresare la lumină,
Învălmășate gânduri…
Teroarea să cuprindă.
Muțenia e surdă,
Iar ochiul nu cuprindeVederea cea profundă;
E liniște din nou.
Te simți cuprins, strivit
De un lanț al tăcerii;
Durearea încet dispare…
Dar ce rămâne acum ?
E interzis să zici…
Rămâne un secret,
Iar lumea să prevadă
Prin gîndul indirect.
sursă foto: link
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu