Tunetele nu-s de-ajuns
Să cutremure o radăcină
Tristă între două lumi
Ruptă de adrenalină
Furtunile se-nvârt în cerc
Și parcă nevăzute-s toate
Pentru rădăcina tristă
Timpul zboară peste șoapte
Rostu-i pierdut de-a-ntregul
Pe șiragul lung de vise
Nemișcată stă ca zâna
Peste câmpurile-ntinse
Doar un gest făcut de dânsul
Tulburare dătător
Să-i suprime suferința
Dulce de acum cu Mor
