În numele unui destin

În suburbii lumina-i seacă

Și tot norodu-i nevăzut,

Rămasă singură pe-o treptă

O râmă pare mai deșteaptă.

În iscusința-i neînțelesă

Ușor se târâie spre scop,

Un țel în viața ei ciudată

Călcat de-atâția pași de glod.

Dorința-i însă neînfricată,

Curajul încă-i cristalin,

O râmă să ajungă-n poarta

Unui așa mare destin.

sursă foto: link

Oftând adânc se-ntreabă un biet nepriceput

Oftând adânc se-ntreabă un biet nepriceput

Ce-i mai întâi de toate, ce-a fost un prim cuvânt ?

Răspunsul nu-l cunoaște, necunscutu-i mut

Oricât ar vrea să știe, știutul-i neștiut.

Nici vocea nu se-aude în golul acesta orb

Pătruns de ceața densă, închis în propriul corp.

Mocnește foc sinistru în suflet arzător

Cutremurând pământul destul părtinitor.

Nici zumzet, nici lumină … și cine-o fi de vină

De lasă în ținut un biet nepriceput,

Ce vrea mereu s-audă

Când el de fapt e surd,

Ce vrea mereu să vadă

Și care este mut ?

sursă foto: link

Mor cu fiecare clipă

Mor cu fiecare clipă

Iar oboseala-și află locul

Pe umerii goliți de vreme

Străpunși de mii de ace, lăsând semne…

Iar mintea-i impăienjenită

De firul ce se țese-n glob…

Un fir de rouă

Se dislocă

Și parcă se transformă-n ou…

Un cântec iese cu tristețe

Din a vioare-i coarde seci

Umbrite de-a sa conștiință…

Tăcerea se coboară deci.

sursă foto: link

Iubire în nimic

Încet...

O voce ce simte neputința

Înfiptă în trupul tău anost

Disperă în strigare...

Și cade

Din olul de lut

Ca un glonț.

Suav...

O simți cum trece

În fuga primăverii

Luând clipă de clipă,

Lăsând un grav mormânt

Formând poarta tăcerii.

Și crud,

De neatins,

Mărețul zid transformă

A morții umbră

Croită în nimic.

Cum se...precum se...

Cum să pasăre să zboare

Precum se lumina însăși,

Cum să univers dispare

Precum se o ființă moare.

Cum să cârpă să vorbească

Precum se mormântul însuși,

Cum să copiii se veselească

Precum se un gând sinistru.

Cum să viață să existe

Precum se grotească faptă,

Cum să iarbă fir să-nalțe

Precum se o noapte cadă.

sursă foto: link

N-ai cum să vrei să fii ca mine

N-ai cum să vrei să fii ca mine

Orice pământ e unic, e felul său,

E spic de grâu, e ciot și e un nimeni

În ploaia pietrelor din globul de cristal.

E formă fară capăt în drum nedeslușit

Restricționat de forțe în fond nedefinit,

E soare ce răsare curgând spre asfințit,

E timpul ce apune transpus către sfârșit.

sursă foto: link

Câmp înstelet veghează asupra morții

Câmp înstelet veghează asupra morții.

Un fir de rouă se scurge neîncetat

În sunet surd și în bătaia sorții

Eu vreau să știu știutul neaflat.

Eu vreau să cânt a deznădejdei forță

Să fiu un semn în praf, o urmă, un răgaz,

O căutare în abisul nopții…

Dar oare o sa fiu, atunci pe înserat?

sursă foto: link

Început de nemurire

Un sunet cald de nemurire

Îmi invadează trupul tot,

Mă poartă aripi în plutirea

Gândului ca antidot.

Simțurile-mi sunt induse

Din oceanul zvâgnitor,

Larva flutură prin mine

Fiartă-n absint de amor.

Nicio urmă nu-i lăsată

La vederea nimănui.

Rana-i singura mâncată

De viermi dulci, stăruitori.

sursă foto: link

Tot timpul dinapoi

Tot timpul dinapoi

Tresare la lumină,

Învălmășate gânduri…

Teroarea să cuprindă.

Muțenia e surdă,

Iar ochiul nu cuprinde

Vederea cea profundă;

E liniște din nou.

Te simți cuprins, strivit

De un lanț al tăcerii;

Durearea încet dispare…

Dar ce rămâne acum ?

E interzis să zici…

Rămâne un secret,

Iar lumea să prevadă

Prin gîndul indirect.

sursă foto: link

Să nu ne mai impiedicăm de cioturi

Să nu ne mai împiedicăm de cioturi,

Să nu mai cerem de unde nu se dă,

Să nu mai dăm de unde nu avem ,

Să nu mai fim cum noi nu vrem să fim. 

Să nu uităm de noi când pentru alții

Nici nu contează cel care ești,

Să nu dorim să fim asemeni

Oricărui ins de prin povești.

Să nu privim prin ceață după un singur fir,

Să nu cădem în plasa unui pescar infirm,

Să nu-ncheiem povestea

Pân’ la sfarșit de film.

sursă foto: link

Angelic demon în chip de om

Angelic demon în chip de om

Mă-nchizi în singurătatea propriilor vise,

Mă lași s-adorm, să nu mai pot să zbor,

Și pleci spre noi ținte deschise.

Nu vreau să uit un chin flămând de tine,

Nu pot să vreau să mă deschid iar lumii,

M-agaț de stranie și dulce amintire

Și mă scufund în fast de agonie.

Angelic demon în chip de om

Un gând turbat mă-ndeamnă

Să te răpesc, să fim doar noi

Dar noi nu prea înseamnă…

Un tremur scurt zguduie lumea

Când simt că te-am pierdut…

Rămân aici și pentru totdeauna

Zâmbesc, un surâs decăzut.

sursă foto: link

Motive vin și pleacă

Motive vin și pleacă

Și gândul zburător

Crezând dreptate-n toate

Căzând fulgerător

Ascunsă încercare

În vidul univers

Nutrește o speranță

De-a dreptul fără rost.

Larg cadru zugrăvește

Semeț zid stăruitor

Ce-agață de-ntâmplare

Speranță fără rost

Și lume nu observă

Crezând adevărat

Frumoasă ironie

Parfum îngândurat.

sursă foto: link

În vidul surd al morții…

În vidul surd al morții

Se reiterează oniricul mormânt,

Cu vocea ta scăzută

Pașești greoi,căzând...

Stea oarbă iși invocă

Eroii decăzuți...

Vibrantă cuvântare

Deschide porți de pe pământ.

Degringoladă încețoșată

Reverberează-n calea ta...

Magică faptă-ngândurată

Ambru-ți tălmacește starea.

Când negura ceții îți umbrește privirea

Când negura ceții îți umbrește privirea,

Și singură-ți nedumerirea rămâne,

Cu pași înceți,nesiguri pășești

Spre timpul inert.

Tu vrei să ieși...dar afundarea-ți rămâne

Prieten și dușman...

Stranie faptă ce te cuprinde

Te lasă în vidul nefast.

Te zbați ca un vieme în ac,

Dar puterea-ți slăbește.

Renunți... și cazi în neant

Și nu vei ști ce te privește.

Stai deplasat de lumea comună

Pășești încet,nesigur mereu,

Nu vrei să vezi lumina cea bună

Și cazi mereu...

Ar putea fi totul...dar ce e nimic?

Singurătatea te-apasă...

Valul de ceață te transformă

                                    În nimic.

sursă foto: link

E ora ceasurilor moarte

E ora ceasurilor moarte             

Când stai în calea unor șoapte

Când te oprești în timp inert

Când crești încet, încet, încet…

E ora ceasurilor moarte

Căderea grea a unor șoapte

Oprirea timpului în noapte

Dezastrul încet, începe, poate…

Afundă-ți gândul în visare

Ești pradă pentru chip ce doare

Nu știi nimic…

Tăcere apăsătoare.

sursă foto: link

Gândul

Gând opac ce nu trezește           
Simțul ceasului adormit,

Zi din file de poveste,

Crunt mormânt împădurit.                

Cade greu, se adâncește,

Din a culmii orizont

Gândul ce nu mai domnește

Zboară cu aripi de glont.

Dar ce lună minunată,

Dar ce albastru fără nor

Cu un soare ce s-arată

Gândului stăruitor.

Nimeni e nimic și pare

Gândul e al nimănui.

Nu e urmă de întrebare,

Nu e semn că am fi noi.

sursă foto: link