În suburbii lumina-i seacăȘi tot norodu-i nevăzut,
Rămasă singură pe-o treptă
O râmă pare mai deșteaptă.
În iscusința-i neînțelesă
Ușor se târâie spre scop,
Un țel în viața ei ciudată
Călcat de-atâția pași de glod.
Dorința-i însă neînfricată,
Curajul încă-i cristalin,
O râmă să ajungă-n poarta
Unui așa mare destin.
sursă foto: link
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu