Angelic demon în chip de om
Mă-nchizi în singurătatea propriilor vise,
Mă lași s-adorm, să nu mai pot să zbor,
Și pleci spre noi ținte deschise.
Nu vreau să uit un chin flămând de tine,
Nu pot să vreau să mă deschid iar lumii,
M-agaț de stranie și dulce amintire
Și mă scufund în fast de agonie.
Angelic demon în chip de om
Un gând turbat mă-ndeamnă
Să te răpesc, să fim doar noi
Dar noi nu prea înseamnă…
Un tremur scurt zguduie lumea
Când simt că te-am pierdut…
Rămân aici și pentru totdeauna
Zâmbesc, un surâs decăzut.
sursă foto: link
Cat de mult imi place poezia asta <3
RăspundețiȘtergereasta nu poate decat sa ma bucure :)
RăspundețiȘtergere