Sunetul tăcerii

Lumina strigă cu putere

Pe când ciulinii negri tac.

Vuieşte codru al tăcerii,

Iar pietre mici încet se zbat.

Sunetul ciudat răcneşte

Între coardele plăcerii

Metamorfozând natura

Undelor tot efemere.

sursă foto: link

Forme

Sunt forme peste tot

Le văd, le vezi şi tu,

O formă sunt şi eu

Şi sunt,

Şi eşti şi tu.

Iar miezul iluzoriu

Se-mparte-n mod ciudat

În infinite forme

Lugubru de captat.

Un fir, o legatură

Se strânge-n nou şi nou

Răspunzător de-o formă

Şi de-un al ei ecou.

sursă foto: link

Cerşetorul

Cerşeşte-un strop de fericire

În lumea umbrelor terestre

Un singuratic,

Un lunatic,

Pierdut de graţia  puterii.

Închis în carapacea fină

Zideşte uşor în jurul ei

Un zid din fir de melanină

Partaj cu omul obicei.

Îşi roade toată neştiinţa

Ce se transformă-n gol imens.

Transpus în noua entitate

Devine plat, un Univers.

sursă foto: link