Gândul

Gând opac ce nu trezește           
Simțul ceasului adormit,

Zi din file de poveste,

Crunt mormânt împădurit.                

Cade greu, se adâncește,

Din a culmii orizont

Gândul ce nu mai domnește

Zboară cu aripi de glont.

Dar ce lună minunată,

Dar ce albastru fără nor

Cu un soare ce s-arată

Gândului stăruitor.

Nimeni e nimic și pare

Gândul e al nimănui.

Nu e urmă de întrebare,

Nu e semn că am fi noi.

sursă foto: link