Din umbre-n umbre noi

Din ceas în ceas, din clipă-n clipă

Un soi de roi, de umbre noi

Tot pică…

Se duc și vin, și vin mereu

Într-un proces.

………………………………….....

Întregul Eu,

Toropit de-nțelesul de nesens

E-n al pragului deces.

Întregul

Din adâncuri se succed

Linii-n dungi și arcuite

Gând pe gând în calea lor

Lumii le sunt oferite.

Tranzitând din strat în strat

Țepi le cresc ca pe sub piele

Încropesc un nou substrat

Lumii ca să le ofere.

Blocat în zinc

În așteptarea timpului ce va să treacă

Rămâne-ntipărit în spațiul timp

Un suflet ca de piatră țeapăn

Nerespirând decât anemic zinc

Vecin îi e neînțelesul

În forme amorfe suspinând

Creând în cerc o legătură

Cu sufletul blocat în zinc