Poem pentru pictor

Pensula-i penița

Ce curge pe trupul gol

Și alb al pânzei

Cu mângâieri ușoare

Înnobilează conturul veșnic

Viu

Cu-o sărutare

Apasă peste vălul trupului

Ce naște supliciu

Ochiului binevoitor

E vântul ce s-a oprit în loc

Pentru o clipă,

Copacul ce se-nchină la rodul său,

E punctul abisal din lumină

Un mic curent, poemul călător

Sursă foto: Link

Necuvântare

Te văd uneori

Deghizat

În altă persoană

Te văd

În seva copacilor bătrâni

Te văd adesea

În aerul din jurul aerului

Te văd în lumina

Soarelui din noapte

Te pot vedea

În cuvinte, numere și hieroglife

Ești o prezență mută

În starea de angoasă

Omniprezent, tu gând rătăcitor

Îți joci pe aripi nemurirea

Cadavrelor decor