Pensula-i penița
Ce curge pe trupul gol
Și alb al pânzei
Cu mângâieri ușoare
Înnobilează conturul veșnic
Viu
Cu-o sărutare
Apasă peste vălul trupului
Ce naște supliciu
Ochiului binevoitor
E vântul ce s-a oprit în loc
Pentru o clipă,
Copacul ce se-nchină la rodul
său,
E punctul abisal din lumină
Un mic curent, poemul călător
Sursă foto: Link
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu