Stâlpi

Cum pot să-ți strig iubirea

Care ma aruncă în abisul tăcerii

Mă leagă de stâlpi fără pereche

Lăsând urme de ghimpi în perete

Pielea mi-e arsă

De stropii fierbinți de sudoare

Ce picură din cerul anost,

Din unghii-mi ies aburi,

Iar gâtul-mi uscat

Scâncește de plăcerea durerii

Interpusă între simț și auz

Livid stă în fața mea stâlpul

Îngrădit cu sârmă ghimpată

Masându-i în sus și jos

Trupul plin de ciment

.........................................

Pe rând cad umbre de piatră

Strivite de vremea

Ce le-a cules