Cum pot să-ți strig iubirea
Care ma aruncă în abisul
tăcerii
Mă leagă de stâlpi fără pereche
Lăsând urme de ghimpi în perete
Pielea mi-e arsă
De stropii fierbinți de sudoare
Ce picură din cerul anost,
Din unghii-mi ies aburi,
Iar gâtul-mi uscat
Scâncește de plăcerea durerii
Interpusă între simț și auz
Livid stă în fața mea stâlpul
Îngrădit cu sârmă ghimpată
Masându-i în sus și jos
Trupul plin de ciment
.........................................
Pe rând cad umbre de piatră
Strivite de vremea
Ce le-a cules
