Zi larva o nutrește în ce a fost trecut
Pe când are să vină, rămas e doar văzut.
Azi simte ora nouă și ceasul tic e scurt
O clipă din prezent a devenit demult.
Dar unul se așteaptă și e surprinzător
Trecând prin starea nouă, căzând fulgerător
Pășește încet, încet și iese din decor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu