Piatra

Privesc cerul.

E cel mai îndepărtat lucru la care pot privi.

În jurul meu e doar praf cosmic.

Din particule de praf m-am născut şi eu.

Asta înseamnă că în jurul meu sunt eu?!

Şi sunt eu în atât de multe lucruri...

Sunt eu în trecătorul grăbit

Sunt eu în asfaltul topit

Sunt eu în clădirea din faţa

Sunt eu în orice formă de viaţă.

Privesc cerul

Ca un fin cunoscător închipuit

Şi sunt privită la rândul meu

De alţi cunoscători pasageri

Ai unei lumi perpetue.

sursă foto: Marius Ungureanu

Semne

În fiecare zi închid un ochi şi simt…

Simt un vânt, un suflu, un răgaz.

O şoaptă de ştiinţă, un gând de neputinţă,

Inoculat de veşnicul hazard.

Ce ne face pe noi oamenii

Să fim clipă de clipă în locuri

Anume denumite?

Ce Raţiune poate să prezică,

Să ne îndrume subconştient la fapte

Creând conexiuni subiectivate?

Şi dacă tu ştii,

Ştii doar o mică parte.

O adiere vântul

O duce mai departe.

Sursă foto: Link

Dimineaţa

Respir prin fiecare fir de iarbă

Transpir din roua frunzelor de primavară

Iubesc tu vântul viu de toamnă

Cunosc surâsul fin al fulgilor de nea

Străbat văzduhul ca şi cum l-aş vedea

Prima oară...

Ador aroma vieţii în ceaşca roşie de cafea.

sursă foto: link

Eliberare

Mă-ntreb adesea

Fără un răspuns anume

Ce-i în mintea celorlalţi?

Ce se mişcă-n astă lume

Nevazută?

…………………………..

E atât de tot cuprinsul

În braţele nepământene

Erudite unui Spirit

Grandios, plin de putere.

…………………………..

Ce-i în mintea ta

Copile?

Gânduri neasemuite,

Mii şi mii de adevăruri,

Freamăte în limba noua,

Glasul stins al neputinţei,

Glasul stins al suferinţei?

Uită asta,

Uită tot.

Eliberează demonul ca antidot.

Sursă foto: link

Sunetul tăcerii

Lumina strigă cu putere

Pe când ciulinii negri tac.

Vuieşte codru al tăcerii,

Iar pietre mici încet se zbat.

Sunetul ciudat răcneşte

Între coardele plăcerii

Metamorfozând natura

Undelor tot efemere.

sursă foto: link

Forme

Sunt forme peste tot

Le văd, le vezi şi tu,

O formă sunt şi eu

Şi sunt,

Şi eşti şi tu.

Iar miezul iluzoriu

Se-mparte-n mod ciudat

În infinite forme

Lugubru de captat.

Un fir, o legatură

Se strânge-n nou şi nou

Răspunzător de-o formă

Şi de-un al ei ecou.

sursă foto: link

Cerşetorul

Cerşeşte-un strop de fericire

În lumea umbrelor terestre

Un singuratic,

Un lunatic,

Pierdut de graţia  puterii.

Închis în carapacea fină

Zideşte uşor în jurul ei

Un zid din fir de melanină

Partaj cu omul obicei.

Îşi roade toată neştiinţa

Ce se transformă-n gol imens.

Transpus în noua entitate

Devine plat, un Univers.

sursă foto: link

Noaptea

E noaptea stelelor pedastru.

Fantoma umbrelor trecut

Usucă gândurile mute

A ceea ce a tot avut.

Frânturi din vieţi anterioare

Răsar, se pierd aievea, undeva.

Iubirea a făcut sa moară iubire…

În moarte viaţa işi reflectă nimicirea.

…………………………………………

Curând se lasă seara

La bordul unei nave,

Lumini mici se transformă

În negura diformă

Îmbrăţişând pământul

Cu noaptea uniformă.


sursă foto: link

Puncte cardinale

Nordicul spre sud iubeşte

Vesticul neobservat

Opturat de măreţia

Sudului catastrofat.

Înşelat în mare parte

De mirajele terestre,

Estul îşi face un drum

               Spre poarta

Sudului acum ecvestru.

sursă foto: link

Amalgam

Călare pe un romb de gheaţă

Zboară-n timp de apă nouă

Aripi lungi făcând să plouă

Nimicirea cu carouri.

Flori-n plumb de puf

Pe ape curg

Zăpuşeala să alunge,

Norii grei ca de zenit

Respirând a pânzei dulci

Pur sânge. 

sursă foto: link

Comuniune cu natura

Din drop de soare

 Se prelinge

Noaptea umbrelor de ceaţă

În a bălţii neagră apă.

Picuri albi de nor străbat

Universul de dulceaţă.

Iarba-n verdele ei lasă

Contopirea-n rod mireasmă

Înghiţită cu nesaţ...

Tunetul a tot, creat.

sursă foto: link

În purtarea vântului

Mă simt o stâncă înghimpată

În sfera stropilor de ploaie

Lăsând din mine-n calea lor

O sumbră umbră de văpaie.

Mă las a vântului purtare

În norii denși, cutremurați,

Vibrând în razele-unui soare

Palid, supus, îngândurat.

Mă duc spre căi necunoscute,

Mă las în valul de fiori,

Găsesc idei neconcepute

În fuga tristă a unui zbor.

sursă foto: link

Întregul

Din adâncuri se succed

Linii-n dungi și arcuite

Gând pe gând în calea lor

Lumii le sunt oferite.

Tranzitând din strat în strat

Țepi le cresc ca pe sub piele

Încropesc un nou substrat

Lumii ca să le ofere.

sursă foto: link

Iubirea se emană

Deschis în larg fereastra

Un zâmbet de lumină

Zvâcnește-n lung de-a țărmul.

 

Cuvinte nerostite se simt

În frenezia nebună de visare.

E locuit pământul

De umbrele suave

Călcate-n stropi de viață…

Iubirea se emană.

sursă foto: link

Chipul

În mii de ceasuri de-așteptare

Și dimineți lovite-n raze de soare

Pietre au căzut și proiectează chipul…

Pierdut prin labirint de ziduri

Rămâne doar fantasma sa

Arzând în flăcări moi cilindrul

Din care picură o stea.

Pierdut în umbra urmei sale

Pășește-n ani de tulburare

El, Omul… de-o căutare.

sursă foto: link

Nimic

E-n umbra noastră vie și-n vidul din mormânt,

E-un tot de conștiință,

Adâncul din pământ.

E în volum de cerc, complet nedefinit,

Răgazul dintr-o formă cuprinsă de nimic.

Cuvântul în rostire, ucis e de nimic

O holograma vie, isteric e tot nimic.

Cuprinsu-i necuprins

Din cât e de nimic.

sursă foto: link

Amân

Amân frumusețea zorilor de noutate,

Amân raze toropite din interiorul lor.

Bulversat, amân intrarea în al templului decor.

Amân…

Amânând, amân tot clipe nelăsând în urma lor

Nici amprenta nenăscută, nici dorință sau vreun dor…

Doar amân așa perpetuu faptele din viitor.

sursă foto: link

Veșnicie

Secunde vin, secunde pleacă

În ceasuri mute,

În linii lungi, necuvântate,

Absolute.

Uitarea-i vie și respiră

Clipe…

Un cuib de viespi, uitate

Și corupte.

E ora azi perfectă să devină

Surâs trecut de clipe-n linii lungi,

Transcede ton din tonul tău de clipă

Pur efemer, în tonul din ocean.

sursă foto: link