sâmbătă, 21 iulie 2012

Stâlpi



Cum pot să-ți strig iubirea
Care ma aruncă în abisul tăcerii
Mă leagă de stâlpi fără pereche
Lăsând urme de ghimpi în perete

Pielea mi-e arsă
De stropii fierbinți de sudoare
Ce picură din cerul anost,
Din unghii-mi ies aburi,
Iar gâtul-mi uscat
Scâncește de plăcerea durerii
Interpusă între simț și auz

Livid stă în fața mea stâlpul
Îngrădit cu sârmă ghimpată
Masându-i în sus și jos
Trupul plin de ciment
.........................................

Pe rând cad umbre de piatră
Strivite de vremea
Ce le-a cules


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu